---

Sursa: FinMentor

Data: 05/09/2011

Managementul capitalului de lucru

Pentru o mica companie aflata in stadiul initial de dezvoltare, managementul capitalului de lucru reprezinta aspectul principal asupra caruia se concentreaza deciziile antreprenorului, fiind extrem de important pentru supravietuirea companiei.

Motivul este acela ca orice afacere utilizeaza numerar (cash), iar afacerile profitabile genereaza numerar. Problema este insa ca, de obicei, cash-ul este mai intai utilizat si doar apoi generat. Managementul capitalului de lucru presupune atat stabilirea politicii capitalului de lucru cat si modalitatea de aplicare a acestei politici in cadrul operatiunilor zilnice.

Prin capital de lucru (sau fond de rulment) se intelege valoarea activelor curente, iar prin capitalul de lucru net se intelege diferenta dintre activele curente si pasivele curente.

Activele curente reprezinta resursele utilizate de companie pe o perioada mai scurta de un an, in vederea vanzarii sau transformarii in numerar. Principalele componente, din perspectiva unui antreprenor, sunt stocurile, creantele, disponibilitatile de numerar si cheltuielile in avans. Dimensionarea activelor curente este importanta prin faptul ca ele sunt acelea care sustin un anumit nivel al cifrei de afaceri.

Pasivele curente reprezinta modul in care au fost finantate respectivele resurse, deci datoriile cu scadenta mai scurta de un an. Acestea includ furnizorii, datoriile catre bugetul de stat, salariile si veniturile in avans.

Politica finantarii capitalului de lucru (a fondului de rulment) implica luarea deciziilor in privinta urmatoarelor aspecte:

• Cat de mult trebuie investit in fiecare categorie de active curente?
• Cum ar trebui finantate aceste investitii?

Unul dintre aspectele importante ale managementului capitalului de lucru este prevederea finantarii cresterii activelor curente odata cu cresterea cifrei de vanzari, pe masura dezvoltarii firmei. Din acest motiv, este foarte important ca antreprenorul sa cunoasca tendintele vanzarilor si efectele acestor tendinte asupra necesarului de capital de lucru al firmei.

Politica de finantare a capitalului de lucru este o problema de genul: cu cat firma este mai conservatoire, cu atat va recurge intr-o mai mica masura la creditul pe termen scurt, deoarece cu cat se utilizeaza mai mult acest tip de credit, cu atat este mai mare expunerea la risc a firmei.

In stransa legatura cu conceptul de capital de lucru se afla notiunea de rata de crestere auto-sustenabila, care poate fi aplicata atat unei companii, cat si unei linii de produse, unui segment de piata sau unui canal de distributie. Rata de crestere auto-sustenabila inseamna de fapt acea rata de crestere care poate fi finantata prin vanzarile realizate in conditiile unei politici de credit obisnuite.

Ori de cate ori rata de crestere a afacerii este superioara ratei de crestere auto-sustenabile, este nevoie de capital suplimentar, necesitate care trebuie planificata din timp. Rata de crestere auto-sustenabila ofera deci instrumentul necesar previzionarii nevoilor de cash. Factorii care influenteaza aceasta rata sunt:

• Cantitatea de cash necesara pentru producerea unei unitati de vanzare;
• Durata fiecaruia dintre fluxurile de numerar implicate;
• Cantitatea de cash pe care unitatea de vanzare rezultata o adduce companiei.

Componentele ratei de crestere auto-sustenabile sunt ciclul de conversie a numerarului, precum si marimea si durata fluxurilor din cadrul acestui ciclu.

Fiecare afacere are un ciclu propriu de conversie a numerarului, a carui lungime determina viteza cu care cash-ul este utilizat. Cu cat ciclul este mai scurt, cu atat mai repede poate creste afacerea din surse interne.

Ciclul de conversie a numerarului (CCN) reprezinta perioada de timp necesara pentru ca toate cheltuielile de numerar ale unei firme, effectuate pentru achizitionarea factorilor de productie, sa fie recuperate tot sub forma de numerar, din vanzarea produselor realizate. Astfel, el include durata rotatiei stocurilor (DRS), durata medie de incasare a clientilor (DIC) si durata medie de plata a furnizorilor (DPF).

CCN = DRS + DIC – DPF , unde

DRS = 365 / (valoare cifra de vanzari – valoare stocuri),

DIC = valoarea efectelor comerciale de primit / valoarea cifrei de vanzari zilnice,

DPF = valoarea efectelor comerciale de platit / costul mediu al bunurilor vandute zilnic.

Intre formula de calcul pentru ciclul de conversie a numerarului si formula de calcul a capitalului de lucru net, ilustrata mai jos, exista o asemanare ce releva legatura dintre ele.

Capitalul de lucru net = Stocuri + Creante – Creditori, unde toate datele necesare reprezinta valori care pot fi extrase din bilantul contabil al companiei.

Ciclul de conversie a numerarului si politica de finantare a capitalului de lucru interactioneaza, astfel incat ele trebuie luate in considerare impreuna. Astfel, politica de finantare a capitalului de lucru trebuie evaluata permanent in raport cu ciclul de conversie a numerarului, pentru a verifica existenta unei concordante. In caz de neconcordanta se poate actiona fie separat, asupra oricaruia dintre cele doua elemente, fie simultan, asupra ambelor elemente.

Tipul de politica de finantare a capitalului de lucru (conservatoare, agresiva sau moderata) poate fi un stimul pentru vanzari si profitabilitate sau poate avea un efect negativ asupra acestora. Aceste tipuri de politici difera, in principiu, prin gradul de utilizare a creditului pe termen scurt.

Reducerea capitalului de lucru implica reducerea activelor, si daca aceasta reducere se realizeaza astfel incat marja de profit sa nu fie afectata, rezulta cresterea rentabilitatii capitalului propriu. In concluzie, pe langa stabilirea unei marje bune de profit, antreprenorul trebuie sa administreze cat mai eficient capitalul de lucru care, cu cat este mai mic, cu atat va duce la o rentabilitate mai mare a capitalului investit.