Cel mai important factor in evaluarea atractivitatii unei obligatiuni este capacitatea emitentului de a genera venituri suficiente pentru a-si acoperi cheltuielile pe dobanzi. Inainte de a sublinia cerintile minime pe care o emisiune de obligatiuni ar trebui sa le indeplineasca pentru a fi categorizata drept cu grad de investitie (adica "investment grade"), vom descrie 3 metodologii de a calcula rata de acoperire a cheltuielilor pe dobanzii si vom recomanda cea mai fiabila optiune.
A. Deductia prealabila a dobanzii
Potrivit acestei metode, in cazul in care un investitor se confrunta cu un emitent care are mai multe clase de obligatiuni restante (adica cu statut senior sau junior), el ar trebui sa utilizeze profitul cumulativ al emitentului pentru a calcula acoperirea cheltuielilor pe dobanzii la obligatiunile cu grad senior. In acelasi timp, in scopul de a efectua aceleasi calculele pentru obligatiunile cu statut junior, se va folosi profitul rezidual (cel care ramane dupa plata dobanzii la obligatiunile cu statut senioar). In cele mai multe cazuri, aceasta metoda duce la o supraestimare a ratei de acoperire pentru obligatiunile cu statut junior, fapt care este contraintuitiv (exemplu mai jos).
| Profit Emitent | 9.000.000 RON |
| Dobanda | Acoperire Dobanda |
Obligatiuni "A" (senior)
10.000.000 RON @ 4% | 400.000 RON | 2,25 x |
Obligatiuni "B" (junior)
2.000.000 RON @ 5% | 100.000 RON | 5 x |
Prin urmare, se recomanda utilizarea uneia dintre urmatoare doua optiuni descrise mai jos.
B. Deductia cumulativa a dobanzii
In acest scenariu, acoperirea cheltuielilor pe dobanzi pentru obligatiunile cu statut junior este calculata folosind profitul total al emitentului si suma totala a cheltuielilor pe dobanzi pentru titlurile cu statut junior sau senior. Folosind exemplul precedent conform acestei metode rata de acoperire pentru cele doua obligatiuni ar fi de respectiv 2.25x si 1.8x.
C. Deductia totala a dobanzii
Conform acestei metode, valoarea dobanzilor intregii game de obligatiuni a emitentului ar trebui cumulata si impartita la profitul total al societatii. Din nou, folosind exemplul initial, cele doua categorii de obligatiuni vor avea aceeasi valoare de acoperire, anume de 1.8x. Avand in vedere ca in cazul unui faliment platile de dobanda pentru oricare tip de obligatiune vor fi suspendate, un investitor trebuie sa se asigure ca firma respectiva isi poate indeplini toate creantele. Asadar, aceasta metoda este recomandata ca fiind cea mai fiabila pentru a estima rata de acoperire a cheltuielilor pe dobanzi.
Standarde minime de selectie
Avand descris modul de a calcula rata acoperire a cheltuielilor pe dobanzi pentru o obligatiuni, ramane de subliniat standardele minime pe care o emisiune ar trebui sa le indeplineasca pentru a fi luata in considerare ca a reprezenta o investitie atractiva. Aceste cerinte vor varia in functie de activitatea operationala a emitentului care, daca ne amintim, este direct corelata cu volatilitatea profitului societati. Tabelul de mai jos prezinta aceste criterii minime conform sectorului de activitate:
| Clasificare Emitenti | Raport Acoperire a Dobanzilor |
| Municipalitati/Guverne Locale | 5 x |
| Sectorul de Utilitati Publice | 1.5 x |
| Sectorul de Transport | 2 x |
| Sectorul Industrial | 3 x |
| Sectorul de IT/Tehnologie | 4 x |
Ca o siguranta suplimentara, un investitor ar trebui sa confirme ca veniturile companiei au fost stabile sau in crestere pentru cel putin in ultimii 3 ani si ca raportul de acoperire a cheltuielilor pe dobanzi a fost constant peste cerintele minime prezentate in tabelul anterior in fiecare din ultimii 5 ani. In mod normal, indeplinirea acestor cerinte ar trebui sa constituie o dovada suficienta ca emitentul va continua sa-si plateasca dobanzile la obligatiuni fara probleme.