Al treilea factor pe care un investitor ar trebui sa-l ia in considerare in analiza unei emiteri de obligatiuni, este conditia de investitie care sta la baza acelei obligatiuni. Printe cele mai importante caracteristici care definesc termenii de investitie sunt: asigurarea oferita de catre un gaj, conditiile platilor de dobanzi si scandeta obligatiunii respective.
In conformitate cu cel de-al doilea principiu de investitii in obligatiuni, un investitor nu ar trebui sa acorde atentie gajului, deoarece in cazul unui faliment proprietatea promisa nu va fi niciodata suficient de valoroasa pentru a compensa principalul pierdut de catre investitor. Cu toate acestea, exista circumstante in care o obligatiune garantata poate fi preferata in fata uneia fara gaj. Spre exemplu, in cazul in care o societate a emis mai multe obligatiuni cu si fara gaj, a caror dobanzi pot fi acoperite din profiturile societatii si a caror rata de dobanda nu difera semnificativ, atunci un investitor este indrumat sa investeasca in cele acoperite de un gaj.
O abordare similara ar trebui sa fie pusa in aplicare si in cazurile in care o societate are mai multe obligatiuni restante, a caror grad de senioritate difera. De exemplu, sa presupunem ca firma XYZ are 2 tipuri de obligatiuni restante a caror termeni si conditii difera dupa cum este evidentiant in tabelul de mai jos:
| Obligatiunile "A" | Obligatiunile "B" |
| Datorie Restanta | 2,000,000 RON | 1,000,000 RON |
| Dobanda | 4.5% | 5% |
| Clasificare | Senior | Junior |
| Profit Emitent XYZ | 400,000 RON |
| Acoperire Dobanzi | 2.86 x |
In alegerea intre obligatiuni cu scandente diferite, sunt de preferat cele cu o scandenta mai indelungata in cazul in care acoperirea cheltuielilor pe dobanzi este adecvata. Atunci cand o societate se finanteaza predominant prin emiterea de obligatiuni cu scadenta pe term scurt, indica ca emitentul respectiv are o situatie financiara putin favorabila: prin urmare, orice datorie emisa de o astfel de societate ar trebui desconsiderata. Aceast fapt este bine ilustrat in cazul crizei de datorii din Grecia, unde pierderea credibilitatii in capabilitatea guvernului elen de a-si administra intr-un mod eficient deficitele bugetare, a dus la scaderea preturilor (implicit la cresterea ratei de dobanda) titlurilor de stat, indiferent de termenul de scadenta.
Capacitatea financiara actuala & istorica a emitentului
Capacitatea unei firme de a-si plati dobanda la obligatiuni in viitor, va fi in mare parte dependenta de performanta financiara istorica a acesteia. Prin urmare, un investitor ar trebui sa-si limiteze gama potentialelor investitii doar la obligatiunile emise de organizatii cu o istorie operationala adecvata. Criteriile minime de considerare sunt enumerate mai jos:
- Corporatie - 5 ani de operatiune si stabilitate financiara
- Organizatie guvernamentala/municipala - 20 de ani de existenta cu o istorie financiara stabila
La prima vedere, cerintele pentru municipalitati par destul de severe, dar anuminte exceptii pot fi facute. De exemplu, in cazul in care o emisiune de obligatiuni se afla in restructurare sau municipalitatea nu are o istorie financiara adecvata sau stabila, atunci investitorul ar trebui sa acorde atentie altor factori precum: o initiativa din partea emitentului de a reduce cheltuielile or de a creste veniturile fiscale, sau de a micsora gradul de indatorare.
In plus, un istoric bun cu privire la distribuirea de dividende reprezinta de asemenea un indicator fiabil al capacitatii unei societati de a-si acoperi cheltuielile pe dobanzi. Rationamentul care sta la baza acestui argument, este ca actionarii pot beneficia de dividende numai si numai in cazul in care societatea respectiva poate genera un profit adecvat in urma platilor de dobanzi efectuate catre titularii de obligatiuni si a platilor fiscale.
Sursa: Finmentor
Top