Componentele ratei de crestere auto-sustenabile sunt ciclul de conversie a numerarului, precum si marimea si durata fluxurilor din cadrul acestui ciclu.
Fiecare afacere are un ciclu propriu de conversie a numerarului, a carui lungime determina viteza cu care cash-ul este utilizat. Cu cat ciclul este mai scurt, cu atat mai repede poate creste afacerea din surse interne.
Ciclul de conversie a numerarului (CCN) reprezinta perioada de timp necesara pentru ca toate cheltuielile de numerar ale unei firme, effectuate pentru achizitionarea factorilor de productie, sa fie recuperate tot sub forma de numerar, din vanzarea produselor realizate. Astfel, el include durata rotatiei stocurilor (DRS), durata medie de incasare a clientilor (DIC) si durata medie de plata a furnizorilor (DPF).
CCN = DRS + DIC – DPF , unde
DRS = 365 / (valoare cifra de vanzari – valoare stocuri),
DIC = valoarea efectelor comerciale de primit / valoarea cifrei de vanzari zilnice,
DPF = valoarea efectelor comerciale de platit / costul mediu al bunurilor vandute zilnic.
Intre formula de calcul pentru ciclul de conversie a numerarului si formula de calcul a capitalului de lucru net, ilustrata mai jos, exista o asemanare ce releva legatura dintre ele.
Capitalul de lucru net = Stocuri + Creante – Creditori, unde toate datele necesare reprezinta valori care pot fi extrase din bilantul contabil al companiei.
Ciclul de conversie a numerarului si politica de finantare a capitalului de lucru interactioneaza, astfel incat ele trebuie luate in considerare impreuna. Astfel, politica de finantare a capitalului de lucru trebuie evaluata permanent in raport cu ciclul de conversie a numerarului, pentru a verifica existenta unei concordante. In caz de neconcordanta se poate actiona fie separat, asupra oricaruia dintre cele doua elemente, fie simultan, asupra ambelor elemente.
Tipul de politica de finantare a capitalului de lucru (conservatoare, agresiva sau moderata) poate fi un stimul pentru vanzari si profitabilitate sau poate avea un efect negativ asupra acestora. Aceste tipuri de politici difera, in principiu, prin gradul de utilizare a creditului pe termen scurt.
Reducerea capitalului de lucru implica reducerea activelor, si daca aceasta reducere se realizeaza astfel incat marja de profit sa nu fie afectata, rezulta cresterea rentabilitatii capitalului propriu. In concluzie, pe langa stabilirea unei marje bune de profit, antreprenorul trebuie sa administreze cat mai eficient capitalul de lucru care, cu cat este mai mic, cu atat va duce la o rentabilitate mai mare a capitalului investit.
Sursa: FinMentor
Top
Inapoi